Rit

Da-mi Doamne frunza deasa-n codru,
Si-arunca verde mai cu seama,
De pictori pinza sa se teama
Cand pensula in zori ii cheama.

Cand soarele in noapte moare
Sa-nvie-n rasarit de vara,
Si razele-i sa zburde iara
Ca pentru prima oara...

Iar raul care curge-agale
Tinandu-se-obosit de sale,
Fa-l Doamne sa trosneasca-n cale
Un deal, un sat micut si-o vale.

Iar tinerii, ciulini sa calareasca
In drumul catre implinire,
Si pleata sa le creasca bine
Cum n-a putut acasa.

In muntii reci sa poposeasca
Cu brazi si cu izvoare line,
Si ielele sa ii vrajeasca
Cu coapsele lor fine.

Zambeste omule caci vine
Timpul sa iti vezi copiii
Cum fug in munti ori pe coline
La fel ca noi, la fel ca tine...