Fosile de familie

Nu mai am nimic de pierdut
decat tot ce ar fi trebuit sa am-
o casa, o familie, mancarea calda de pe masa,
ghiveci cu flori pe geam,
o mama presarand zahar pe gogosi,
un tata langa ea si doi catei frumosi.
Adun acum noroi si betisoare rupte
sa imi fac cuib printre straini
si zile mai putin urate.
Ma izbesc de peretii constientului
in mod inconstient,
si am impresia ca sunt un om potent.
Ma fofilez prin viata altora usor,
iar cand inimi calde imi fac loc
le zic: "Cu drag si dor!"
Totu-i relativ si totusi...
nu as vrea sa mor.
Ma cunosc prea bine uneori,
si altii ma cunosc,
dar uit atat de repede de ce si cine sunt
si imi aduc aminte imediat ce vad
pe strada, un copil cu-o mama,
si-un tata furios.
Am avut candva aceleasi lucruri,
dar stratul nostru de zahar
nu a fost prea gros...